Adaugata in Stiri turism 25-Feb-2010
Legendele Ceahlăului, Olimpul Moldovei, îţi incită imaginaţia, cărările lui îţi provoacă trupul, iar tradiţiile localnicilor îţi încântă inima.
Legendarul “Olimp al Moldovei” ocupă o poziţie centra lă în lanţul răsăritean al Carpaţilor. Muntele e înconjurat de Valea Bistricioarei la nord şi de Valea Bicazului la sud, de Valea Bistriţei la est şi de văile Bistrei, Pinticului şi Jidanului la vest şi oferă privelişti de neuitat: stânci golaşe, Lacul Izvorul Muntelui, case blajine, cu dantelării în lemn, garduri cu uluci şi căpiţele de fân.
Ceahlăul nu admite vreun adversar în preajmă şi astfel, chiar dacă nu ajunge la dimensiuni spectaculoase (cel mai înalt vârf, Ocolaşul Mare, are abia 1.907 metri altitudine), impozanţa acestui masiv şi singularitatea sa în regiune, a stârnit imaginaţia oamenilor, de-a lungul anilor, şi a umplut o întreagă literatură.
Muntele sfânt al Moldovei e dol dora de legende. Una dintre cele mai interesante e legată de celebrul munte sfânt al geto-dacilor, aşa-numitul Kogaion, sălaşul zeului suprem, Zalmoxis.
Cu ochii pe înălţimi
Am ajuns în zonă în miezul verii. Ştiam de sărbătoarea Schimbării la Faţă, care are loc pe 6 august, şi am făcut în aşa fel încât să merg în preajma acestei date. Sătenii de la poalele Ceahlăului urcă pe munte în noaptea de dinaintea Schim bării la Faţă, astfel încât să fie pe platou la răsăritul soarelui. Unii încă se mai îmbracă în strai tradiţional şi merg cu cai de căpăstru.
Era o după-amiază de august când am ajuns în satul Ceahlău, aflat la circa 5 km de Durău. Panaghia trimitea din înălţimi fuioare de ceaţă şi nori de ploaie.
La Durău, am ajuns spre seară. Am luat o cameră (costa
între 70 şi 150 de lei pe noapte) pentru a ne putea odihni înainte de urcarea care avea să înceapă înainte de mijirea zorilor. Înainte de a ne arunca la somn, am dat o raită pe la restaurantul de la intrarea pe traseul către Dochia. Cochet, cu flori şi un car de lemn în curte. Se poate mânca pe săturate cu 40 de lei. Cel puţin, dacă nu eşti extrem de pretenţios.
Şapte trasee din Durău
Durăul e nodul principal al traseelor din Ceahlău. De aici pleacă şapte trasee, pe diferite părţi ale masivului, trasee care duc până la Cabana Dochia. Traseul principal e marcat cu bandă roşie şi te duce la Dochia în circa trei ore şi jumătate. Dacă ai noroc de vreme bună, dai de peisaje splendide după ce treci de Cabana Fântânele şi de Căciula Dorobanţului.
Un alt traseu trece prin Poiana Viezuri, pe la spectaculoasa cascadă Duruitoarea, dar e nevoie de o ambiţie suplimentară. Sunt cinci ore pe marcaj cruce roşie şi, uneori, mergi chiar de-a buşilea.
Alte trei trasee pleacă din Izvorul Muntelui (despre cel prin Lutul Roşu se zice că ar fi printre cele mai dificile), un altul porneşte din Bicazul Ardelean, altul din satul Neagra, iar cel mai uşor e prin Poiana Stănilelor, unde maşina te lasă la o oră de platou.
Ascensiune de noapte la lumina lumânării
Am plecat în sus înainte de ivirea zorilor, alături de sătenii care porniseră, cu lanterne sau lumânări, spre schitul de pe vârful mun telui. Era foarte frig pentru luna agust şi vântul bătea în rafale enervante.
Pe drum, am întâlnit şi oameni trecuţi de 70 de ani, deşi traseul, cel puţin până la Cabana Fântânele, îţi scoate sufletul. Bine măcar că de la Fântânele la Panaghia e ceva mai bine! Odată trecut de uriaşul megalit al Panaghiei, drumul se îndreaptă şi nu prea mai e de urcat.
La bisericuţa de pe Ceahlău, în ciuda ceţii, a vântului şi a temperaturii foarte scăzute pentru luna august, oamenii au venit la sărbătoarea din acest an în număr foarte mare. Mitropolitul Moldovei a fost aşteptat, conform obiceiului, de doi călăreţi pe cai pagi, care au mers înaintea lui până în faţa schitului.
După slujbă, am descoperit Cabana Dochia. Construcţia nu are un aspect spectaculos, dar prin po ziţia sa (nu e accesibilă cu maşina), îşi selecţionează foarte bine turiştii.
E locul cel mai potrivit pentru momentul în care simţi că îţi îngheaţă şi sufletul în tine. Poţi intra şi îi poţi cere domnului Nicu, cabanierul, un ceai fierbinte de afiniş amestecat cu puţină “tărie” şi începi să te pui pe picioare, cu siguranţă. Mâncarea e suspect de ieftină: mănânci până nu mai poţi şi nu trebuie să scoţi mai mult de 25 de lei din buzunar.
Sursa: Evenimentul Zilei
